Dor de viata...

Sunt unele clipe in viata cand te afli intre declin si disperare... ai vrea sa rupi orice bariera, sa evadezi, sa smulgi lanturile societatii, sa fugi spre libertate. Realizand aceasta neputiinta, te amagesti ca va fi mai bine si continui sa traiesti in dizgratie pana intr-un moment prost care te va duce spre etern.... dar cu cateva clipe inainte va aparea mereu acea raza de lumina care te cheama sa traiesti iar. E tocmai dragostea ce te cheama, dragostea de viata, de oameni, de Dumnezeu, de tara, dar zic ca e dragostea propriu zisa care isi face adesea treaba. Din namolul din care erai afundat si sictirul fata de viata, dragostea te scoate, te sterge, te pune pe picioare. Iubire sau dragoste? Dragoste sau iubire? Indiferent care sunt diferentele dintre cei doi termeni, in acest moment se confunda si te duc pe culmile fericirii. As vrea sa-mi dau jos camasa murdara si sa imbrac una noua si curata. Unde esti iubire?

Sens

Daca as fi o sageata, as strapunge. Daca as fi o piatra, as lovi. Daca as fi un fulg, m-as aseza. Daca as fi o bere, m-as deshidrata. Daca as fi o cioara, m-as sinucide. Orice as fi, as avea un rost si daca n-as fi mi-as cauta rostul. Tradandu-mi soarta, devin un marxist ce se declara anapoda de la sensul firesc si plec in cautarea rostului. O sclipire a raului din gheata ma va duce spre varsare pentru a ma intoarce la origini sa deslusesc tainele vietii.
Si daca totusi aceste vorbe n-ar avea rost atunci n-ar mai fi decat o cautare vaga a chaosului ce da ordinea lucrurilor.

Pentru ultima oara...

Doar o data sa va mai spun despre muzica si nu am sa mai deschid acest subiect. Continuand articolul de aseara care s-a lasat dupa cum ma asteptam cu furori, a asculta o muzica este una, a placea este alta. Nu cred ca m-am facut suficient de bine inteles, dar faptul ca, in afara de ironia mea fireasca, nu am pomenit nimic despre muzica recenta am facut-o tocmai pentru a nu incrimina un anumit stil sau apartenentii lui. Fiecare sa isi aleaga gusturile dupa bunul plac. Eu doar am tras un semnal de alarma si cine a avut urechi de auzit a ascultat si a inteles mesajul.
Deci, pentru ultima data (in aceasta luna), nu ma iau de nimeni.

A fi sau a nu fi... roacher

O noua conceptie a secolului XX, respectiv XXI, ni se imprima involuntar in creier si anume a incerca sa apartinem unui curent artistic. Clasicism, romantism, impresionism.... sau mai degraba manelism, hipiotism, hausism, rockerism.
Este tocmai spiritul de turma ce ne determina sa actionam pe masura si anume sa adoptam anumite gusturi branduare, de imbracaminte, culoare, design si nu in ultimul rand muzica. Diferenta de gusturi determina o departare intre oameni, o noncomunicare ce duce la dispute, directe pe calea aeriana a pumnului sau injuraturii sau indirecte prin priviri, rasete, barfe. Pana acum ceva timp ma consideram apartenet al unui stil. Descoprind recent aceasta mare conspiratie care vrea sa ne dezbine pe toti, am decis sa nu ma declar nimic. Am sa raman un simplu ascultator de muzica buna, caruia ii place sa-si acopere goliciunea, de preferat cu haine, si care mai stie ca a fi un apartenent al unui stil inseamna a respecta anumite cutume. La capitolul muzica nu stiu ce sa scriu sa nu deranjez publicul cititor... probabil ca am sa revin la proverbul din articolele anterioare: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". Totul depinde de ipostaza in care sunt... Cand meditez( sau cand senilez cum ar spune cosmin) imi place o muzica veche din anii "30-"40 sau un jazz. O muzica buna de lectura este cea clasica, ii elogiez pe Strauss si pe Wagner. Cand sunt cu prietenii la o distracite... ei bine depinde alaturi de care din ei... sa spunem doar ca nu sunt pretentios si accept muzica pe care o asculta si ei. Imi place sa ascult o muzica romaneasca, cantata de un roman si ma umplu de fericire cand vad ca avem o larga varietate de muzica. Pacat insa ca nu prea se asculta sau daca se face nu se alege mereu cea de calitate. Gusturile de imbracaminte... este o vorba: "haina face pe om". Adevarul cam asta este. Sa zicem ca prefer o haina mai scumpa dar calitativa, decat sa imi iau mai multe si proaste. Conteaza la fel de mult cat de bine intretinuta este haina. Cat despre marca, culori, incerc sa nu para niste chiciuri si atat. Pana de curanda incercam sa ies din relief cu ceva deosebit pe mine. Am renuntat la idee. Haina sa fie.
Daca am incerca a intelege ce e cu lumea asta si cum multi ne manipuleaza cum vor ei, am pune altfel problema. Facem tot felul de discriminari fara incerca macar a vedea despre cine sau despre ce este vorba. Scriu toate astea pentru ca sunt pus zilnic in aceasta situatie.
Apropo, echipa mea preferata este Urziceni, urasc manelele, sunt rasist, nationalist, xenofob, anticomunist, antimasonic, antihomosexualitate si pe deasupra mai sunt si crestin si urasc pe musulmani. Dar ce conteaza? Noi sa fim sanatosi!

Linistea...

Nu e neaparat vorba despre "Linistea barlogului", dar am sa vorbesc despre linistea iernii. Recent am petrecut una dintre cele mai friguroase nopti ale anotimpului, intr-un inghetat sat de deal.
O liniste teribila se aseaza undeva dupa orele saptisprezece. Mergand singur pe o ulita laturalnica ascult splendoarea noptilor lungi de iarna.Singurul sunet e cel vag al trosnitului pasilor in zapada, care strica perfectiunea apei in forma solida. Dupa o scurta perioada, incepi sa auzi cum respiratia iti este ingreunata de formarea unei cruste inghetate la nivelul cailor respiratorii nazale.
Albul pur te trimite la esecul muzicii colorate de asta vara. Tenul pamantului este precum culoarea vie si naturala a romanului (ce s-a mai pastrat in munti). Nici macar intunericul nu poate birui lumina emanata de esenta vie a zapezii.
Sus pe deal, vezi doua sanii ce mai aluneca silentioase la vale. Poate un strigat calm de bucurie. S-or fi intalnit "doua genii in devenire" cum ar spune cineva doar privirea fiindu-le calea de comunicare. Nimic nu pare a tulbura linistea. In vale, o petrecere este antifonata de catre ger. Daca nu respiri, poti asculta cum cristalele de gheata alaturi de zapada formeaza o intreaga orchestra a naturii. Nimic nu e mai linistitor decat linistea acestei simfonii linistite. In pragul punctului critic de frig doar un caine scoate capul din culcus pentru a-si latra cantecul singuratatii.
Spre noapte, o raza de caldura ma cheama sus la ea. Ii spun "lasa-ma, sunt in pijamale..."

Tot "Carpe diem"

Referitor la ce ziceam in articolul de data trecuta, vine Mircea colegul meu cu o esentializare: "Cine se lasa dus de val, si nu se calauzeste dupa principii inalte, nu are idealuri, nici convingeri, acela este un obiect mobil, in loc de fiinta vie, ecou, in loc de voce."
Sa traiesti Mircea!

Carpe diem

Daca nu ma insel si cred ca nu, Horatiu a revolutionat gandirea meticuloasa si perfect calculata a romanului prin aceasta replica celebra din poemele lui. Un imens imperiu, cu Marea Mediterana drept lac, totul supus preciziei si perfectiunii politice, tehnice si militare romane, un imperiu al culturii, stiintei, inovatiei cu Roma templul al educatiei. Daca are cineva impresia ca totul a fost intamplator se inseala amarnic.
Nimic nu se petrece intamplator. Totul are o noima, un scop, iar daca incercati sa-mi dati tot felul de exemple care vor sa demonstreze contrariul, totul are o explicatie. Nimic nu se intampla anapoda in lumea asta. Spre exemplu: o piatra ce zboara deasupra unei miristi si intra in coliziune cu, cutia craniana a unui oarecare. Cu siguranta ca piatra a fost aruncata de cineva si chiar daca ar fi fost vantul care i-a insusit o directie si o forta pietrei, nu intamplator omul era pe directia pietrei. A avut cineva grija sa-l trezeasca. Desigur, este un oarecare amanunt. Aici totul sta sub semnul lui DACA, marele creator al universului.
Revenind la "Carpe diem". Cum a putut sa dea peste cap aceasta expresie masinaria romana? Explicatie este relativ simpla. Pai s-a apucat romanul sa petreaca pe-aci pe la Olt caci na, vorba aia: "Carpe diem!", si s-a trezit ca are neamuri barbare. Si uite asa toata meticulozitatea cu care a fost pregatit s-a dus pe apa Oltului si a Dunarii. Caci asa a si cazut Roma, traind clipa(ultima inainte de moarte). Bazandu-ne constant pe trairea clipei, uitam esenta, aceea ca timpul trece si ca s-ar putea sa nu mai apucam a trai.
Intorcandu-ma la articolele anterioare, DECI ce faci in viata asta? Traiesti? Ma bucur. S-o traiesti sanatos! Eu unul am sa-mi calculez fiecare detaliu al vietii si imi voi scoate din cap "cum o vrea Dumnezeu" sau "ce-o fi" sau "CARPE DIEM", caci destinul ti-l faci.