Carpe diem

Daca nu ma insel si cred ca nu, Horatiu a revolutionat gandirea meticuloasa si perfect calculata a romanului prin aceasta replica celebra din poemele lui. Un imens imperiu, cu Marea Mediterana drept lac, totul supus preciziei si perfectiunii politice, tehnice si militare romane, un imperiu al culturii, stiintei, inovatiei cu Roma templul al educatiei. Daca are cineva impresia ca totul a fost intamplator se inseala amarnic.
Nimic nu se petrece intamplator. Totul are o noima, un scop, iar daca incercati sa-mi dati tot felul de exemple care vor sa demonstreze contrariul, totul are o explicatie. Nimic nu se intampla anapoda in lumea asta. Spre exemplu: o piatra ce zboara deasupra unei miristi si intra in coliziune cu, cutia craniana a unui oarecare. Cu siguranta ca piatra a fost aruncata de cineva si chiar daca ar fi fost vantul care i-a insusit o directie si o forta pietrei, nu intamplator omul era pe directia pietrei. A avut cineva grija sa-l trezeasca. Desigur, este un oarecare amanunt. Aici totul sta sub semnul lui DACA, marele creator al universului.
Revenind la "Carpe diem". Cum a putut sa dea peste cap aceasta expresie masinaria romana? Explicatie este relativ simpla. Pai s-a apucat romanul sa petreaca pe-aci pe la Olt caci na, vorba aia: "Carpe diem!", si s-a trezit ca are neamuri barbare. Si uite asa toata meticulozitatea cu care a fost pregatit s-a dus pe apa Oltului si a Dunarii. Caci asa a si cazut Roma, traind clipa(ultima inainte de moarte). Bazandu-ne constant pe trairea clipei, uitam esenta, aceea ca timpul trece si ca s-ar putea sa nu mai apucam a trai.
Intorcandu-ma la articolele anterioare, DECI ce faci in viata asta? Traiesti? Ma bucur. S-o traiesti sanatos! Eu unul am sa-mi calculez fiecare detaliu al vietii si imi voi scoate din cap "cum o vrea Dumnezeu" sau "ce-o fi" sau "CARPE DIEM", caci destinul ti-l faci.