luni, 30 noiembrie 2009

Tuse seaca? Secretii apoase? Febra? Gripa?


Care gripa?
Eu nu imi pot explica inca de ce atata panica in Romania pe tema gripei porcine. Nu ca nu imi convine ca e a doua saptamana cand stau acasa, doar ca ma intreb de ce e lumea asa de maleabila. Nu neg existenta gripei porcine, doar ca sunt convins ca acest fenomen de gripa este strict de spalare a creierelor, de manipulare. Nu realizati probabil faptul ca Institutul Cantacuzino trebuie sa livreze un milion de vaccinuri. Nu realizati probabil cat de mult are de castigat sistemul farmaceutic si sistemul sanitar in general. Nu realizati ca gripa a sosit tocmai in preajma alegerilor. Ciudat intr-adevar. Acesta nu este un razboi biologic ci unul psihotronic. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat e ca nu realizati faptul ca gripa sezoniera face anual sute de victime pe cand cea porcina abia daca exista 3 cazuri si inca nu se stie exact daca e din cauza gripei porcine. Si totusi de unde atata haos?
Si daca totusi exista aceasta gripa, sunt convins ca a aparut brusc, cum a aparut si HIV. Nu este nici o conspiratie, nici dorinta de reducere a populatiei, nici secatuirea economiei Mexicului. Nu... doar mi se pare.
Evitati contactul cu persoanele bolnave si zonele aglomerate!

duminică, 29 noiembrie 2009

Nu conteaza cat de lung am parul...

Nu e tocmai un articol memorium pentru Florian Pitis, desi il apreciez si ii port toata stima, ci vreau sa ma opresc asupra unei chestiuni. De ce se vorbeste atat de libertate cand defapt ea nu exista?
Ma gandesc la fenomenele ce au avut loc in decembrie "89 si dupa, la oamenii care au murit crezand ca daca vor lupta vor fi liberi si vor avea o viata mai buna. Intradevar, avem libertatea sa ne exprimam liber, desi nu ne baga nimeni in seama, sa votam mai multe partide, chiar daca nici unul nu este bun, sau sa lucram unde vrem, cu toate ca nu avem prea mult de unde alege. Dar va intreb, voi chiar le considerati libertati? Nu v-ati gandit ca poate doar asa par? Sa va dau un exemplu concret. In anii regimului comunist, era interzis sa stai degeaba pe strazi si daca tu iti cautai un loc de munca te gasea el pe tine si poate chiar cu un salar decent. Ai luptat pentru acest drept, de a alege. Acum poti alege dar nu ai de unde. Si daca totusi gasesti trebuie sa fi calificat, sa ai diploma, acte, eventual si bani de mita. Nu contesc ca nu mergeau treburile asa si inainte. Dar este vina voastra, voi ce ramaneti cu nostalgia comunista, voi cei ce nu puteti sa va scoateti din cap Trei Culori si imnul UTC-ului. Ati ramas pur si simplu in urma, uitati cum deveniti sclavi iar. Sclavii proprii voastre minti socialiste. De ce aveti impresia ca daca am parul mare gandesc altfel. Eu nu aduc idei capitaliste si nici imperialiste. Doar ca uit sa-mi masor dimineata bretonul.
Va pot da exemple concrete de oameni mari care depaseau limita impusa de partid pentru lungimea parului si cu toate acestea inca ramaneti asa, si ca si cum nu ar fi de ajuns ii trageti si pe cei din jurul vostru dupa voi, pierzandu-va luciditatea.
Deci Dragi tovarasi si preteni, va invit sa va caiti de doctrina comunista, dar nu va cer sa v-o administrati pe cea capitalista, doar sa ramaneti lucizi. (China e buna)

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ana, intre cultura si prostie

Ana, unul dintre cele mai populare nume din traditia crestina si mozaica, atat de simplu la prima vedere, format din 3 litere din care 2 comune, si cu toate acestea atat de complex.
Urmarind complexitatea misticismului personajelor literare care poarta acest nume, atat din operele romanesti cat si a celor straine, am observat comuniunea lor si anume ca toate sunt sortite mortii. Acum ramane la aprecierea fiecarui cititor, dar parerea strict personala este ca Ana nu este decat o masina de facut copii care isi da seama prea tarziu cu cine s-a impovarat. Ar fi impropriu sa spun ca Ana era o femeie de ocazie, dar tinde spre si vrea sa-si spele pacatul dragostei. Asa ca inainte de a pune in prim plan dragostea ca sentiment divin, eu cred ca mai bine ar fi sa ma gandesc la instinctul uman natural. Cat despre mesterul Manole, ma gandesc la un om care lucreaza pe santier, are o nevasta pe care o bate in fiecare zi pentru ca s-a uratit din cauza ca are doi copii pe care de altfel nici Manole nu stie cum au aparut, dar ca sa nu strice imaginea fetei a luat-o de sotie. Si care e cea mai buna modalitate de a scapa de ea in afara de a o zidi intr-un bloc anl? Totodata in romanul "Ion", o adevarata drama. Un "flacau" lasa la betie o fata insarcinata, iar din pricina jignirilor provocate de Ion, Ana se sinucide. Lantul poate continua... Sfarsesc cu Anna Karenina. O femeie inteligenta, educata, din inalta societate a Rusiei, se lasa pierduta pe calea asazisei dragoste, copii in numar doi si barbati la fel, sfarseste la fel de tragic.
In final va intreb: ne facem tema la romana sau nu?

vineri, 27 noiembrie 2009

Ya tebya liubliu

Stiu ca nu intelegeti nimic din titlu sau daca intelegeti putini realizeaza ce vreau sa spun. Tema zilei face referire la frumusete. Frumusetea este ceea ce ratiunea umana concepe a fi placut, o mangaiere a perceptiei umane asupra caracteristicilor materiale. Lasand deoparte femeia ca simbol al frumusetii comune barbatilor, frumosul depinde de interpretare fiecarei constiinta umane, de gusturi, de educatie, doctrina si uneori sorginte. Daca eu percep ceata ca fiind frumoasa, asta nu inseamna ca iti place si tie. Dar cu toate acestea, daca este ceata afara, asta nu inseamna ca tu ai dreptul sa ma injuri ca mie imi place ceata. Un alt exemplu ar fi ca daca mie imi place Rusia, de ce sa nu infiintez Primul Imperiu romanesc. Totul depinde de perceptie. O vorba celebra spune "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie" si trebuie luata ca atare. Si intorcandu-ma la femei, femeile cele mai frumoase sunt femeile care imi plac mie.
In final va spun ca titul inseamna "Te iubesc" in Rusa ca sa va demonstrez ca pana si uratul poate avea ceva frumos.

joi, 26 noiembrie 2009

Poate...


Ideea porneste de la acel "poate" feminin, acea replica celebra pe care ti-o adreseaza de fiecare data femeia. Un mod de a spune ca femeia este disimulata? Poate.
Ceea ce este interesant pentru noi barbatii e ca putem trai o viata cu o femeie si nici macar in ceasul mortii nu putem afirma ca am inteles femeia. Am putea nega ca de vina sunt diferentele dintre barbati si femei dar daca asta ne apara, atunci cum putem explica ca femeile ne cunosc si cel mai mic amanunt despre viata noastra, il cunosc, il inteleg, il accepta si chiar ni-l modifica dupa bunul plac. Poate ca nu suntem noi barbatii o forta atat de mare pe cat vrem sa parem si poate ca doar ne impunem prin forta pumnului. Dar ma repet, POATE. Emil Cioran evidentia in "Pe culmile disperarii" ca incercarea barbatului de a intelege misterul psihologic al femeii este sortita esecului. Femeile. "Cu cat te gandesti mai mult la ele, cu atat le intelegi mai putin." Raportandu-ma strict la invatatura crestina, observam cum Dumnezeu a observat ca barbatul se plictisea asa ca rupe o coasta din Adam si face femeia. Ma intreb oare cum ar fi fost lumea fara femei? Poate ca acum as scrie un articol intitulat "Desigur" sau "Categoric".
Indiferent cum este defapt femeia, esential este ca doar cu ajutorul ei barbatul isi completeaza lipsurile pentru ca pana la urma femeia este acea coasta lipsa a barbatului care nu il lasa sa-si depaseasca conditia.

luni, 23 noiembrie 2009

Marea evadare

Cu siguranta toti ati auzit de acea inchisoare celebra din Statele Unite de la Alkatraz, pozitionata pe o insula din care n-au reusit sa scape decat vreo 4 oameni si nu se stie sigur daca au scapat cu viata.
N-am comis nici o infractiune si nici n-am de gand s-o fac sau cel putin cat am sa ma pastrez normal psihic. Ideea e ca traim zilnic inchisi, intr-o sala de clasa, birou, casa sau chiar intr-o societate. Insa cea mai mare inchisoare din care nu putem evada este constiinta noastra. Constiinta ne ingradeste capacitatea de a ne depasi propria conditie. Nu rationam traind astfel ca intr-un bol de sticla in care nu realizam nimic din ce se intampla in noi, cu noi si pe langa noi. Exista totusi o portita, o speranta care ne mai poate scoate din aceasta ingradire. Dar este pazita totusi de un gardian mare si gras. Il cheama PROSTIA. Defiecare data cand incercam sa ne depasem conditia el ne sare in fata si ne pune piedica. Nu ne lasa sa vedem ce se intampla dincolo de gard si traim alaturi de el o viata intreaga. De multe ori ni se acorda o sansa sa iesim, dar refuzam pentru ca stim ca suntem mereu prinsi in propria noastra prostie. Asa ca de ce sa mai incercati? Ramaneti acolo.
Ei bine, arunc o franghie spre a va scoate de acolo si a va arata cat de mare este orizontul vietii. Trebuie doar sa vreti sa iesiti ca va asigur ca veti reusi! Sunt doar cativa care nu sunt capabili sa o faca dar de vreme ce ati putut merge ieri sa votati cu Geoana puteti evada si de aici.

duminică, 22 noiembrie 2009

"D day"

Azi e ziua alegerilor, ziua in care avem si noi ce formam electoratul un cuvant de spus, ziua in care cuvantul nostru conteaza. Ziua in care cetateanul, sta, digera micul, se gandeste la kilogramul de faina si ulei de la partid, mediteaza, analizeaza si in final se duce si aplica stampila pe numele lui pentru ca numele lui sa apara 5 ani pe la divertis, carcotasi si alte actiuni media.
Sa ne ajute Domnul sa iasa cel care merita!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Verde


Posibil ca atunci cand vor vedea acest titlu, cei ce ma cunosc vor spun "iar incepe ciuri cu legionarii si cu nationalismul lui" sau "ce frustrat mai e si asta de-o fi terminat-o cu vreo fata" sau " s-a dat si asta pe ecologie" sau " a vazut si el fata reclama aia la bere". Indiferent la ce v-ati gandi toate au legatura.
Verdele este culoarea vietii, o culoare care imbie raceala albastrului din gheata si arsura rosului din foc, culoare ce indeamna la cumpatare. Cand spun cumpatare nu ma refer strict la reclama cu berea, doar ca am ajuns la concluzia ca in viata e normal sa experimentezi orice doar ca totul trebuie sa fie calculat si cu masura. Acest lucru vi-l poate demonstra oricine care da de gustul etanolului. Si ca sa ma simt eu bine, nici o doctrina politica dusa la extrem nu s-a finalizat in nici un fel, caz concret cu Rusia. Din 1917 comunista, in "91 s-a terminat.
Da. Revenind la verde, ecologia in masa, pe toate posturile de televiziune, voluntariat peste tot, campanie, planteaza, recicleaza, ocroteste. Nu va sugereaza nimic? Nu credeti ca toata campania asta are un rol? Sau chiar ati pus botul ca toata lumea a devenit peste noapte iubitoare de mediu? Fi-ti seriosi. Ei castiga bani grei cand defriseaza kilometrii intregi de padure fara sa investeasca mai nimic. Cand si-au dat seama ca nu mai au de unde taia, s-au gandit ca trebuie plantat inapoi. De ce sa platesc eu oameni? Hai mai bine sa prostesc milioane de oameni sa se apuce de plantat. Voluntariat. E pentru tine dar vezi ca o sa-ti prinda bine la dosarul de admitere si la Curriculum Vitae. Cum sa nu numesti asta manipulare? Pe de alta parte. De ce sa cumpar aluminiu sau polietilen tereftalat? Nu mai bine il invat sa fie eco? Si te intreb pe tine cetateanule care chiar pui botul la ecologia asta de doi bani: Tie ce-ti iese?
Vrei sa fi verde? Vrei sa fi un adevarat ecologist? Iti spun eu cum.
Pentru inceput, spala-te. S-ar putea sa fi un adevarat dezastru ecologic. Apoi, dupa ce ai frecat bine cu apa si sapun, inceteaza a mai manca pe strada si a arunca resturile unde iti vine tie. Invata sa fi civilizat. Uneori daunezi mediului prin simplul fapt ca traiesti. Dar sa nu privim in hau. Si nu in ultimul rand, nu le ridica campania lor in slavi. Tu poti fi propria ta campanie de ecologie prin exemplul tau.
In final va anunt ca nu imi place berea aia cu verdele si cu Filip, iar legionarii nu mi-au placut pentru ca aveau culoarea verde si nici nu ma doare atat de tare ca am avut esec in dragoste. Deci
verdele e o culoare care mai schimba monotonia albului si negrului.

vineri, 20 noiembrie 2009

Romania stat de drept


Intrucat e vineri si am si eu dreptul sa n-am chef de ceva anume dupa o saptamana de scoala voi scrie mai putin.
Conforman dreptului garantat de Articolul 36 din Constitutia Romaniei, toti cetatenii mai mai in varsta de 18 ani, "nealienati mintali", sunt responsabili moral de a merge la vot.
Deoarece eu nu am 18 ani inca, dar totusi am dreptul la libera exprimare va indemn sa mergeti la vot si cel mai bun sa castige, in afara de Geoana.
"Succesuri!"

joi, 19 noiembrie 2009

Orgoliu


Te-ai gandit vreodata cat de greu este sa recunosti ca esti orgolios. Iti spun eu de ce. Esti prea orgolios ca sa o poti face.
Orgoliul este cel mai mare ghimpe care ni se "asaza" intre coaste si de multe ori se mai si intoarce, suceste, apasa dar nici nu ne lasa sa murim. Suntem prea mandri pana sa recunoastem de fapt cine suntem. Uitam de adevarata noastra conditie. Traim intr-o eterna amagire, intr-un vis ce nu se mai sfarseste. Suntem abia la inceputul fazei de orgoliu pentru ca daca am fi la sfarsit am incepe deja sa devenim realisti. Dar nu suntem. Ce este mai grav, e ca multi se pierd pe calea orgoliului, si nu se gaseste nimeni care sa-i caute. Suntem intr-un continuu vis al supunerii. Orgoliul ne face sa credem ca noi suntem centrul universului cand realmente nu reprezentam decat cea mai mica parte a unui electron dintr-un atom al unghiei mici de la picior al celui mai mic si nedezvoltat embrion. Privind-o ca o conditie ce trebuie depasita ma intreb daca ar mai trebui sa ne uitam in urma?
De ce nu ne lasa sa murim? Raspunsul e simplu. Avem nevoie oricand de o doza calculata de orgoliu sa ne scoata din mocirla. Orgoliul trebuie vazut ca parte din sentimentul de demnitate.
Pentru ca tot am terminat... ai vazut silvia ca am gasit ce scrie si in seara asta? Am prea mult orgoliu sa nu scriu azi. Am tras de par inspiratia.

miercuri, 18 noiembrie 2009

E prosti...

Cei ce au lecturat "Morometii" de Preda probabil ca realizeaza faimoasa replica a lui Cocosila, jucat in film de domnul Mitica Popescu.
As vrea sa vorbesc astazi despre mandra si incomparabila noastra capacitate de a ne manifesta ratiunea prin modul de a gandi, a vorbi sau chiar a ne comporta intr-o societate aparent moderna. Facand abstractie de celelalte lumi, ma refer strict la populatia ce salasluieste in spatiul carpato-danubiano-pontic. Trecand peste masa de oameni ce se incadreaza in majoritate, care mananca seminte si scuipa pe jos, injura la "drumul mare", asculta "Antonio Vivaldi de la Valcea" la maxim in masini furate din Germania si mai stiu eu ce fac, as vrea sa ma adresez oamenilor ce se cred a depasi nivelul acesta de cultura. Am auzit recent o fraza extraordinara (citez): "Romania este alcatuita din romani si populatia Romaniei". Asadar, daca nu te simti hot, marlan, nesimtit, murdar, imbacsit, privit cu ochi urati de romani, si chiar daca nu te simti dar totusi esti, gandeste-te la urmatoarele: faptul ca exista aceasta mare multime de necivilizati in Romania este vina ta pentru ca tu nu ai curajul de a lua atitudine si te lasi dominat de ei. Ei ce ne fura pe fata, ce ne calca in picioare, ei ne domina si ne conduc. Iar daca traiesti cu speranta, gandeste-te ca maine va fi mai rau. Daca ne vom uni cu totii , noi cei ce am citit o carte la viata noastra, noi ce nu ne limitam la masini, vile si bani, ci gandim in perpectiva, noi, contribuabilii de taxe si impozite, le vom amputa picioarele astfel incat nu ne vor mai calca in picioare. Noi avem nevoie de o schimbare. Ne-am saturat de mizeria din Romania. Ce asteptati? Sa ne ocupe rusu sa faca ordine in tara? Daca vei trata cu indiferenta toate actiunile lor murdare, cei care fac parte din populatia Romaniei, nu te vei diferentia de ei.
Intorcandu-ma la ideea de ieri, totusi ce vrei sa faci cu viata ta?
"Sa fiti destepti si fara frica!" Mitica Popescu

marți, 17 noiembrie 2009

Un mare "DA" pentru viitor

Desigur ca probabil va intrebati ce e cu acest mare DA. Incep prin a va spune ca e singurul lucru care mi-a trecut prin cap cand am deschis acest blog. Apoi, dupa ce am realizat ce idee geniala pot dezvolta de la acest mare "DA", am inceput sa scriu urmatoarele:"Desigur ca probabil va intrebati ce e cu ...".
Da.. o viziune scurta a optimismului descris de mine azi, marti 17 noiembrie.
Da-ul reprezinta capacitatea omului de a exprima in cuvinte satisfactia vietii, bucuria unei note bune, terminarea ultimei guri de bere sau iesirea profului din clasa. Da... ce frumos suna!
Sunt multe intrebari la care poti afirma cu DA. Dintre care: Esti fericit? Te simti adolescent? Vrei sa vina vacanta? Vrei la mare? Esti roman? Cu mandrie va spun ca raspund la toate cu DA. In caz de nu stiati si rusii raspund tot cu da la intrebarea "A dominat Rusia Romania pana in "90? Exista desigur multe alte intrebari la care nedumerirea ma cuprinde si va dau un singur exemplu... Te-ai hotarat ce faci pe viitor? O liniste mare ma invaluie si nu gasesc calea salvatoare. Avand in vedere ca publicatia a inceput cu descrierea despre DA si optimism, am sa continui la fel. Sunt optimist. DA. Vreau sa traiesc viata. Sa simt ca plutesc pe aripile adolescentei. Sa profit de fiecare clipa care mi-a mai ramas. dar o bariera mare ma intampina in zborul catre fericire... si aceea spune... NU!!! Te-ai hotarat ce faci in viata? Unde vrei sa ajungi? Care e menirea ta? NU sti, vezi? Ratatule!
Sunt mai optimist decat pare. Serios.
Da. Nu as vrea sa cititi acest articol si sa va ganditi "wow... ciuri chiar ca e distrus.". Stati calmi. Nu va amagiti! Eu sunt in regula cu viata mea. Numai ca as vrea sa va ganditi strict personal.
Asa ca va propun a medita spre urmatorul aspect: Ce vreti sa faceti cu vietile voastre?