13 septembrie...

Soarele unei frumoase zile de toamna imi dezgheata frica cu care am adormit ca voi incepe clasa a 12-a dimineata devreme. Buimac fiind, incerc a ma reobisnui cu monotonia zilelor de liceu... spalarea, inviorarea, painea cu unt si cascaval, ceaiul prea fierbinte, negasirea hainelor potrivite... Acelasi autobuz, mereu prea aglomerat, isi deschide portile scartaind a "Buna dimineata" ceausist. Bilete, abonamente, controlori sictiriti, fete urate, mosnegi ocaritori, femei si mai urate, scaune deloc odihnitoare si curent sau prea cald... da... m-am obisnuit repede anul acesta. Liceul ma asteapta tot acolo, cu acelasi aer bacovian. Poate doar mi s-a parut, dar parca s-au varuit peretii din curtea interioara. "Gaudeamus igitur" imi suna ca o melodie senila ce vedeam in filmele cu lagare si evrei. Pentru un moment mi s-a parut ca l-am zarit pe Goebbels. Ironia e ca, desi imi par toti colegii mai maturizati, cu barbi si machiaje, fisticii si burti, ori coaste si creste, camesi si cochetarii care mai de care, profesorii parca au intinerit si sunt gata pentru un nou an. Ne zambesc sarcastic cu totii si ne ureaza "Mult succes!", chiar daca sunt constienti ca pentru cei mai multi nu va fi asa. Abia astept sa vad unde va fi succesul in primul 2 care se va da in clasa.
Eu unul sunt pregatit sa izbesc situatia din plin, sa-i dau cateva picioare si una in freza si apoi sa rad si eu sarcastic, eventual sa iau si BAC-ul.

La mare... fara cuvinte

La mare

Iaca ca am primit si cererea de a scrie si acest articol (doua chiar), asadar m-am apucat de treaba.
Ca un adaos adus articolului precedent, luna august a fost extrem de torida, inabusitor de calda. Berea pe sec, aceleasi mutari la table, jocul de poker inexistent, cartile greu de citit, banii in exces... cateva din motivele care ne-au determinat a pleca in ajunul Sfintei Marii la Vama Veche. Bagajele grele (si multe), atmosfera greoaie de caramida a garii si caldura parca ne strangeau si ne apasau pe piept sa ramanem. Suieratul Acceleratului 1852 Suceava Nord-Mangalia anunta plecarea iminenta spre libertate. Atmosfera de mare era deja incalzita in compartimentul nostru. Doi calatori spre Vama, cu accent de moldovean de pe valea Prutului, luasera locurile de la geam. Dupa primul schimb de cuvinte imi dau seama ca cei doi au un stil de viata foarte asemanator cu al nostru, usor extremist, detasat de conditia financiara ori materiala. Oprirea interminabila din Buzau, imi provoaca si mai mult nostalgia deprtarilor... Busteni 2006... Ma pun sa citesc. Eroul pan Andrezej Kmicic se indreapta iarna in munti spre domnita Olenka. Asa cum ea il asteapta pe cavaler, asa se asteapta si marea sa-mi scald trupul incalzit in ea. Atipesc... miroase a parlit in visul asta. Ma trezesc calm... Ma citez "iti sparga fata Cristi!". Iar atipesc... cineva ma trezeste... "Unde suntem? Am trecut de Cernavoda?","Da ma.","Si de Dunare?","Da ma. Scria dupa podul lui Saligni si ", "Firar! Si eu n-am vazut.". De la Constanta am inaintat parca tot mai greu pana in Mangalia. Clipele acestea grele imi aduc aminte de orele de matematica cu doamna Creanga din generala cand ceasul parca murea. Intr-un final am ajuns, gara din Mangalia. Luam al doilea autobuz spre Vama (ca in primul nu ne incapeau bagajele) si plecam.
Coborand din autobuz, redescopar in Vama Veche, un sat simplu, cu specific dobrogean si aer jamaican. Un oarecare nea Nelu tradeaza Romania incercand sa ne prosteasca cu o cazare jalnica. Gasim intr-un sfarsit o gazda primitoare si rezonabila ce detine un loc perfect unde sa ne intindem oasele obosite si sa respiram aerul sarat de Marea Neagra. Prima bere ne deschide ochii ca totusi suntem pe litoralul scump romanesc.Acest sejur mi-a aratat ca nu e atat de dulce viata indepenta de parinti, cu toate ca voi fi nevoit sa o iau in brate in viitorul apropiat. Cu toate acestea, mi-a aratat cum sa ma detasez total de grijile si problemele ce ma asteapta in clasa a 12-a. Chiar daca fetele incercau a-mi arata ca Franta sau strainatatea e solutia finala, in mintea mea tot Romania, istoria, Basarabia, Vama Veche rasunau. Detasat fiind, nu stiam a le arata ce bine ma simt aici. Situatia a provocat asadar o cearta mai grasa ca mine.
Serile, imi cantau in minte pana mi se ingreunau pleoapele melodiile jazz de pe colt de la shaorma turcului. Nu stiam a visa atat de frumos pana acum. E mai mult decat frumos. E splendid. In ziua a cincia realizez ca totusi si Vama Veche se supune aceluiasi flux inepuizabil al timpului chiar daca suntem rupti de realitate, fara telefoane, ceas, data sau alte amanunte din astea. Masuram timpul cu soarele si cand trebuie sa ne mutam dupa umbra. Spatele incepe sa ma doara tot mai rau de la "chitroiele" alea. Marea m-a sarat de tot. Am parul ars de soare cu suvite spre blond si fata rumenita. Ultima seara ascultam Trupa Veche, melodiile de vis ce ne invantau urechile cu ani in urma, combinate cu urletul lui Costel de la Deko "sunt din Bacau", ceva despre parintii lui si despre satanisti. Noaptea, satul rasuna cu "Dimineata pe racoare". Pe la orele pranzului strangem tot si dam sa plecam. Gazda ne saruta obrjii incinsi si ne daruieste calatorie placuta. Spera ca ne-a placut si ne sta cu poarta deschisa si alta data. Ultima dupa-amiaza ne gaseste pe plaja intinsi pe bagaje. Un moldovean din Iasi, un om al plajei, ne canta cu o chitara cu 12 corzi. Il intalnesc pentru ultima data pe unul din acei cu care am calatorit pana in Mangalia. Arata deplorabil, dar pare fericit. Tot atunci primim si o bere pentru barbati ca simbol de "Sunteti bineveniti si alta data".
Am plamanii incarcati de fericire dar sunt trist ca ma intorc in acelasi sanctuar al monotoniei si al plictiselii: orasul lui Bacovia. Drumul dureaza ca pana peste strada sa iau o paine. Intalnim ca pe fuga doua fete ce merg pana in capat de linie. Mi-as dori sa merg si eu. Sa nu cobor aici. Am gasit acelasi oras gri-nocturn, cu aceleasi strazi, spalate de data asta de ploaie.
Chiar daca stiu ce ma asteapta anul acesta, ca va fi greu si obositor, ma gandesc la acei 2 copii blonzi si bronzati pe care i-am vazut in prima seara. Imbratisau fericiti un caine care era cat ei amandoi. Ma incanta de fiecare data gandul si ma gandesc ca am o motivatie buna. Sa trec de clasa asta nenorocita si de bacul ala blestemat ca sa ajung iar la mare.

Pe scurt

Deoarece frigul a inceput iar sa se instaleze si spaima mea cea mare a trecut... si cum este primul articol din aceasta toamna am sa descriu foarte pe scurt evenimentele ce m-au marcat in aceasta vara. Imagineaza-te draga cititorule ca esti doamna invatatoare si ca ma intrebi (fie din curiozitate sau din politetea pe care de altfel ti-o impun acum) "Ce-ai facut vacanta asta?". Cum le place prietenilor mei sa-mi asculte povestile voi incepe...
A doua jumatate a lunii iunie, inceputul vacantei, m-a bagat intr-o amorteala generala. Nu mai vroiam sa stiu ce e scoala, carte, educatie, munca sau alte lucruri de genul acesta. Situatia mi-a impus sa stau in fata unor copii si sa dau din gura. Discursuri nepregatite, ma lasam pe mana altora, ma furau gandurile in toate directiile numai pe temele respective nu ma axam. Cu alte cuvinte am batut gura degeaba. Sa fie acolo (vai de copiii aceia ca si-au irosit o saptamana de vacanta). In orice caz... nu ma interesa nimic.
Dupa doua saptamani de amorteala am decis ca e timpul sa iau atitudine si sa nu mai trag mata de coada. Acestea fiinde spuse, m-am apucat de citit. Conditiile meteo nu erau tocmai prielnice, canicule, furtuni, iar canicule, asa ca am mai amanat o vreme cititul acela la care visam, sa stau ziua si noaptea cu nasul in carte. Intre timp isi face si o femeie aparitia in viata mea... o Eva sa-i spun asa. Aniversari, baute, filme, seminte... nimic nou. In luna iulie incepe sa apara si lumea din Italia, Franta... aceeasi prieteni, idei si conceptii diferite. In orice caz pana la finele lunii am dus la sfarsit romanul "Demonii". Cam atat. Parca fusesem si in Piatra...
Luna august... ei bine pe asta am simtit-o. Mi-am dat seama ca e ultima vacanta din copilaria mea. Asa ca am inceput tare. Au plecat ai mei de-acasa, deci intelegeti ce a urmat... Dupa o saptamana de libertate am intrat adanc intr-un somn lung ce ma pregatea sa plec la mare doua zile mai tarziu. La cererea publicului cititor am sa public si articolul despre Vama Veche. Timpul petrecut la mare m-a facut sa-mi schimb parerea despre clasa a 12-a. Nu mi se mai pare atat de dificil. Astept cu interes sa iau situatia in brate si sa trec de aceasta clasa si de acel blestemat bac. Pentru ca am o motivatie: sa ma intorc iar la mare. Ultima parte din august m-a gasit la tara, stand sub noul foisor de la tara(sa ma laud ca am) si cugetand. Mi-am luat unele notite pentru materialul pe care il voi mai scrie anul acesta. Uite asa se sfarsi si vara...
E toamna acum... e frig, si astept sa se faca si mai frig si sa vie frumoasa iarna.

O vara impreuna...

Desi sunt impotriva principiului de munca patriotica, pomana sau voluntariat, anul acesta am participat iar la Campusul "O vara impreuna". Ce pot spune? Sper din inima ca ei sa se fi simtit bine, caci pentru ei am fost noi toti acolo. Nu stiu cum sa incep a povesti ce s-a intamplat pentru ca ma cuprinde o teama si o infrigurare. Ma simt ca si cum am stricat ceva cand am vrut ca totul sa iasa bine. Este senzatia de sfarsit a unei activitati de acest gen. Poate insasi apritia mea brusca acolo a daunat. Poate am luat locul cuiva si nu am indeplinit misiunea ce trebuia facuta de respectivul inlocuit. De aceea am o mare retinere sa vorbesc despre asta in caz de e asteptat acest articol. Cred ca va fi ultima data cand fac asa ceva. Multumesc tuturor pentru ca m-ati ajutat sa castig experienta si nu numai....

Cald

Ce inseamna a fi cald? Este senzatia de amortire a corpului ud si lipicios, combinat cu un miros de lalele moarte si picioare nespalate. Intins pe un cearsaf mare, simti cum oboseala te patrunde. Ai vrea sa te ridici sa faci ceva. Dar mai bine astepti noaptea. Ea e singura ce te salveaza de caldura ramolitoare. Dar seara, florile de vara si mirosul de fructe coapte iti mangaie afrodisiac narile si te trimit spre un spatiu oniric. Patul te salveaza dupa o zi lunga si fierbinte. Te vei cufunda in saltele lui moi. Un alt senil ca tine te va trezi brusc pe un ritm "bass"-uit de manea. Si lui i-a fost cald toata ziua si vrea sa se relaxeze. Daca nu va fi el se va gasi un alt smecher cu masina tare sa parcheze in fata blocului si sa-ti zica o manea. Apele curg pe tine siroaie. Un sentiment de claustrofobie de invaluie chiar daca simti ca ai tot spatiul din lume. Vrei doar sa evadezi spre putina racoare si te gandesti la clipele de gheata de asta iarna. A doua zi... aceeasi transpiratie, oameni imbacsiti, mizerie, gunoaie, gratare cu urme de peturi si resturi. Timpul, aparent mult, nu-ti rezerva nimic bun si parca ai vrea mai repede macar sa ajungi la mare. Dupa prima baie vrei acasa, dupa prima betie vrei si la scoala, si dupa primul 2 vrei iar vara. Prea cald...

Tapul ispasitor

De ce bem, radem sau mancam? De ce mergem inainte fara scop? De ce ne trezim ca sa ne culcam iar? Si de ce suntem inconjurati de incompetenti?
Iata cateva din multele intrebari ce ne trec adesea prin cap. Indescifrabil este ca desi nu gasim un raspuns concret sau macar o solutie cautam mereu capul tuturor relelor, tapul ispasitor. Este sentimentul general al omenirii. Mai simplu este a pasa vina asupra altcuiva. Cheia solutie. Fara a genera un raspuns, vom persecuta mereu pe celalalt inainte de a ne asuma neglijenta si vina, asemenea nemtilor fata de evrei, socialismului fata de imperialism sau romanii fata de ... aici ma abtin (este chiar vina lor). Exista un sentiment ce mocneste, fara putere de a-l controla sau de a-l elimina. Tolstoi afirma ca "exista oameni care sunt nevoiti sa-si intoarca de buna voie pielea pe dos si, la orice atingere, sa-si intareasca in suflet o singura forta: URA!". Vai de cel ce-si pierde luciditatea si isi antreneaza ura, dar mai vai de cel urat. Cine este de vina? Este de vina cel ce uraste pentru ca o face sau cel ce este urat pentru ca asta ii sta in caracter si educatie? Foarte probabil ca nu vom gasi raspuns sigur nici aici vreodata. Mai simplu ar fi sa trecem vina pe capul altcuiva caruia ii purtam URA!

De ce sa fii "smecher"?

Primul raspuns evident este "de ce nu?" Toata lumea tare e asa si numai smecherii stiu asta.
A fi smcher totusi nu se rezuma nici pe departe la o atitudine murdara, batjocoritoare fata de cei din jur si puterea si influenta pe care nu o mai are nimeni in afara de tine. Nu e suficient. A fi smecher presupune mai mult. In caz de esti un smecher in devenire sau idealul tau se avanta spre inaltele culmi ale "baietasilor" va trebuie sa urmezi cativa pasi esential in dezvoltarea capabilitatilor tale. Asadar, citeste cu atentie urmatoarele:
Pasul 1: Da fuga pana la cel mai apropiat cu haine originale, sparge cel putin 4-5 "bastoane" pe haine si incaltaminte. Observatie: Se preteaza marcile inaccesibile maselor de oameni asa ca ai mare grija ce alegi. Doar nu vrei sa fii fraier ca restul lumii.
Pasul 2: Reconsolideaza-ti dictia! Pune in mod special accentul pe consoalele "b" si "h".
Pasul 3: Verifica-ti bagajul de cuvinte! Scoate cuvintele academice, culturale, stintifice sau daca le folosesti sa o faci intr-un mod neinteles de ceilalti(ex: "abis ba la el", abis insemnand prapasite adanca, ceva ce trimite spre gol, infern). Nu uita sa iti improsptezi mereu limbajul cu neologisme dar ai grija sa fie selective acele neologisme. Nu vrei sa cazi in extrema cealalta.
Pasul 4: Du-te la oglinda sj verifica nivelul de smecherie pe care il ai pe expresia fetei. Incearca sa nu zambesti prea des, iar daca o faci, ai grija ca zambetul tau sa para excentric, superior. Daca nu ti se pare convingator, gandeste-te ca nimeni nu mai e ca tine. zambetul acela va fi perfect. Uita-te in ochii tai. Ei trebuie sa spuna: "Sunt cel mai smecher, fraiere!" Daca nu-ti iese, mai da o tura pana la magazin si ia-ti o pereche de ochelari. Totul e perfect daca ai privirea sus, capul usor dat pe spate astfel incat sa se demontreze atotputernicia ta. Chuck Norris te va invidia. Du-te la sora ta mai mica sau verisorul tau si fa un ARHH. Vezi cum reactioneaza.
Pasul 5: Combina toate elementele de mai sus si vezi daca-ti sade bine. Daca nu, imi pare rau, poate ai sanse sa inveti mai bine la scoala.
Pasul 6: Ia-ti atitudinea de smecher de pe canapea si pregateste-te (moral) pentru recrutare.
Pasul 7: Da un search pe Google, hi5 sau myspace, vezi care sunt cei mai tari baietasi din cartierul, orasul sau, in caz de ai idealuri marete, tara ta, si incearca sa intri in cercul lor. Va fi un drum greu, numai cei mai buni pot ajunge acolo. Vei un urma un traseu de pupincurism, beri mocca la baieti, santaj, dar nu uita ca nimic maret nu se realizeaza fara sacrificii. Cu toate astea ai grija ca cei din afara sa te vada un smecher. Cand in final ai ajuns sa fii "tovaras" cu cei mai smecheri va trebui sa-ti demonstrezi aptitudinile.
Pasul 8: Daca ai ajuns aici esti intradevar bun. Acum trebuie sa demonstrezi noului tau calectiv de prieteni cat esti de bun. Nu uita! Faptele spun totul. Pentru inceput, arata cati bani ai tu si de cati esti in stare sa spargi, ramane la atitudinea ta cum o faci. Eu nu pot sa-i spun unui smecher ce si cum sa faca. Sunt prea fraier.
Pasul 9: Ti-as sugera sa bati vreo doi-trei si sa iasa cu treburi de politie, sanctiuni, amenzi. Asa vei avea glorie.
In final si Pasul 10: Da raspuns la intrebarea din titlu. Raspunsul ar trebui sa sune asa: "de smecher."
Succes in noua ta activitate.

Deutschland se razbuna

Dupa cum stiti, in vara lui 1944, Romania a tradat cauza germana si s-a aliat cu marele urs. Desigur, ea (tara) nu a luat in considerare ce efecte pe termen lung ar putea determina aceasta amara tradare. Acestea fiind spuse, ieri, in jurul orelor 15, pe un carosabil umedi, alunecos, poporul german, sau mai precis un reprezentant al poporului german, defapt nici macar atat, masina poporului a izbit frontal spatele intors de Romania in 1944. Avantajul nostru ca suntem romani este ca avem fundul mare si tare si stim sa le-o dam in freza strainezilor mereu. Imi pare rau totusi pentru soarta Laviniei, si sper doar sa-si repare amandoi masinile cu un efort financiar minim.

Ce ore avem maine?

Nu e important ce ore avem maine cat e de important ca maine avem teza scrisa la una din materiile:biologie, chimie sau FIZICA. Ma bantuie rau un fior cand ma gandesc la cat de prastie sunt obiectul fizica si ca imi voi strica media rau. Dar ce sa-i facem? Noi sa fim sanatosi. Ma intreb chiar acum de ce mai pierd vremea si stau aici in loc sa ma apuc de invatat. Mi-e lene.
Dar daca tot sunt aici, ce ore avem pana la urma maine? (Aceste aberatii au fost scrise strict pentru derutarea publicului care incearca sa invete la fel ca mine)

Back in Greva

Nu stiu cum sa va spun dar am un presentiment ca o sa ajungem iar la vremurile de cand eram in clasa a 6-a si stateam acasa cu saptamanile. Vai ce bucurie era... Ironia face ca bucuria de atunci sa se transforme in ingrijorare acum. Poate putin ciudat, dar ma gandesc totusi ca e sfarsitul anului, ca sistemul de invatamant a fost, este si, cel mai probabil, va fi defectuos si in anul urmator cand generatia mea va sustine bacalaureatul. Deja eram ingrijorat avand in vedere situatia colegilor mei mai mari, care dau anul acesta o asa zisa forma de bac ce va fi schimbata, reschimbata, regandita, adaugata, schimbare de guvern, si cine mai stie ce. Pe de alta parte, toata admiratia si stima profesorilor si cadrelor din invatamant pentru curajul de a se arunca cu gura deschisa in Marea Moarta. Nu ma astept sa obtina vreo modificare pozitiva si benefica noua.
Pana atunci, sa ne bucuram de ziua libera de maine!

Principiul "Maine"

Nimic nu e mai dureros decat sa vezi cum timpul zboara pe langa tine iar orice incercare de a ta este zadarnicita de trecerea lui ireversibila. Viitorul iti este marcat, bine definit si structurat, fara timp, fara spatiu vast, doar priviri de "inainte", "sa traiti", "am inteles". Vei esua lamentabil numai incercand sa strapungi ghearele lui Cronos. Artileria e prea grea, iar obuzele prea pline de fier. Numai un singur sentiment te poate salva acest haos al dimensiunilor. Un sentiment specific nu multor oameni. Doar cei alesi au fost inzestrati. Da... E LENEA, e cucoana din proverbe, cea care te face sa vezi cat de frumoasa si de lunga e viata cand nu faci nimic. Ce vis exotic... sa stai de dimineata pana la apus, cat e ziua de lunga, sa lenevesti si sa faci cel mai fundamental lucru al omenirii: nimic. Pe caldura la soare sau in casa pe racoare, vei avea succesul golirii timpului si a prelungirii vietii... Din pacate doar putini dintre noi care detin acest har, iar cei ce il doresc trebuie sa treaca printr-un proces initiatic riguros.

Am revenit

Dupa o pauza destul de lunga de meditare, sau lene daca va place mai mult, am decis sa reincerc a mai stoarce ceva din gandurile mele pe aceasta pagina.
Pentru inceput, ce mai faceti? Bine? Sanatosi? V-ati ingrasat de Paste? Eu unul am pus nitel niste kilograme in plus. Nu-i bai...
Vroiam sa mai scriu ceva... va spun alta data daca imi amintesc. Lectrurare placuta in continuare desi cam eu decid daca e sau nu placuta!(asa.. am venit cu o stema pe blog)

8 martie

La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor!
Desi nu vreau sa-mi expun parerea despre aceasta zi am sa adaug doar ca este o zi mai "speciala".

Dor de viata...

Sunt unele clipe in viata cand te afli intre declin si disperare... ai vrea sa rupi orice bariera, sa evadezi, sa smulgi lanturile societatii, sa fugi spre libertate. Realizand aceasta neputiinta, te amagesti ca va fi mai bine si continui sa traiesti in dizgratie pana intr-un moment prost care te va duce spre etern.... dar cu cateva clipe inainte va aparea mereu acea raza de lumina care te cheama sa traiesti iar. E tocmai dragostea ce te cheama, dragostea de viata, de oameni, de Dumnezeu, de tara, dar zic ca e dragostea propriu zisa care isi face adesea treaba. Din namolul din care erai afundat si sictirul fata de viata, dragostea te scoate, te sterge, te pune pe picioare. Iubire sau dragoste? Dragoste sau iubire? Indiferent care sunt diferentele dintre cei doi termeni, in acest moment se confunda si te duc pe culmile fericirii. As vrea sa-mi dau jos camasa murdara si sa imbrac una noua si curata. Unde esti iubire?

Sens

Daca as fi o sageata, as strapunge. Daca as fi o piatra, as lovi. Daca as fi un fulg, m-as aseza. Daca as fi o bere, m-as deshidrata. Daca as fi o cioara, m-as sinucide. Orice as fi, as avea un rost si daca n-as fi mi-as cauta rostul. Tradandu-mi soarta, devin un marxist ce se declara anapoda de la sensul firesc si plec in cautarea rostului. O sclipire a raului din gheata ma va duce spre varsare pentru a ma intoarce la origini sa deslusesc tainele vietii.
Si daca totusi aceste vorbe n-ar avea rost atunci n-ar mai fi decat o cautare vaga a chaosului ce da ordinea lucrurilor.

Pentru ultima oara...

Doar o data sa va mai spun despre muzica si nu am sa mai deschid acest subiect. Continuand articolul de aseara care s-a lasat dupa cum ma asteptam cu furori, a asculta o muzica este una, a placea este alta. Nu cred ca m-am facut suficient de bine inteles, dar faptul ca, in afara de ironia mea fireasca, nu am pomenit nimic despre muzica recenta am facut-o tocmai pentru a nu incrimina un anumit stil sau apartenentii lui. Fiecare sa isi aleaga gusturile dupa bunul plac. Eu doar am tras un semnal de alarma si cine a avut urechi de auzit a ascultat si a inteles mesajul.
Deci, pentru ultima data (in aceasta luna), nu ma iau de nimeni.

A fi sau a nu fi... roacher

O noua conceptie a secolului XX, respectiv XXI, ni se imprima involuntar in creier si anume a incerca sa apartinem unui curent artistic. Clasicism, romantism, impresionism.... sau mai degraba manelism, hipiotism, hausism, rockerism.
Este tocmai spiritul de turma ce ne determina sa actionam pe masura si anume sa adoptam anumite gusturi branduare, de imbracaminte, culoare, design si nu in ultimul rand muzica. Diferenta de gusturi determina o departare intre oameni, o noncomunicare ce duce la dispute, directe pe calea aeriana a pumnului sau injuraturii sau indirecte prin priviri, rasete, barfe. Pana acum ceva timp ma consideram apartenet al unui stil. Descoprind recent aceasta mare conspiratie care vrea sa ne dezbine pe toti, am decis sa nu ma declar nimic. Am sa raman un simplu ascultator de muzica buna, caruia ii place sa-si acopere goliciunea, de preferat cu haine, si care mai stie ca a fi un apartenent al unui stil inseamna a respecta anumite cutume. La capitolul muzica nu stiu ce sa scriu sa nu deranjez publicul cititor... probabil ca am sa revin la proverbul din articolele anterioare: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". Totul depinde de ipostaza in care sunt... Cand meditez( sau cand senilez cum ar spune cosmin) imi place o muzica veche din anii "30-"40 sau un jazz. O muzica buna de lectura este cea clasica, ii elogiez pe Strauss si pe Wagner. Cand sunt cu prietenii la o distracite... ei bine depinde alaturi de care din ei... sa spunem doar ca nu sunt pretentios si accept muzica pe care o asculta si ei. Imi place sa ascult o muzica romaneasca, cantata de un roman si ma umplu de fericire cand vad ca avem o larga varietate de muzica. Pacat insa ca nu prea se asculta sau daca se face nu se alege mereu cea de calitate. Gusturile de imbracaminte... este o vorba: "haina face pe om". Adevarul cam asta este. Sa zicem ca prefer o haina mai scumpa dar calitativa, decat sa imi iau mai multe si proaste. Conteaza la fel de mult cat de bine intretinuta este haina. Cat despre marca, culori, incerc sa nu para niste chiciuri si atat. Pana de curanda incercam sa ies din relief cu ceva deosebit pe mine. Am renuntat la idee. Haina sa fie.
Daca am incerca a intelege ce e cu lumea asta si cum multi ne manipuleaza cum vor ei, am pune altfel problema. Facem tot felul de discriminari fara incerca macar a vedea despre cine sau despre ce este vorba. Scriu toate astea pentru ca sunt pus zilnic in aceasta situatie.
Apropo, echipa mea preferata este Urziceni, urasc manelele, sunt rasist, nationalist, xenofob, anticomunist, antimasonic, antihomosexualitate si pe deasupra mai sunt si crestin si urasc pe musulmani. Dar ce conteaza? Noi sa fim sanatosi!

Linistea...

Nu e neaparat vorba despre "Linistea barlogului", dar am sa vorbesc despre linistea iernii. Recent am petrecut una dintre cele mai friguroase nopti ale anotimpului, intr-un inghetat sat de deal.
O liniste teribila se aseaza undeva dupa orele saptisprezece. Mergand singur pe o ulita laturalnica ascult splendoarea noptilor lungi de iarna.Singurul sunet e cel vag al trosnitului pasilor in zapada, care strica perfectiunea apei in forma solida. Dupa o scurta perioada, incepi sa auzi cum respiratia iti este ingreunata de formarea unei cruste inghetate la nivelul cailor respiratorii nazale.
Albul pur te trimite la esecul muzicii colorate de asta vara. Tenul pamantului este precum culoarea vie si naturala a romanului (ce s-a mai pastrat in munti). Nici macar intunericul nu poate birui lumina emanata de esenta vie a zapezii.
Sus pe deal, vezi doua sanii ce mai aluneca silentioase la vale. Poate un strigat calm de bucurie. S-or fi intalnit "doua genii in devenire" cum ar spune cineva doar privirea fiindu-le calea de comunicare. Nimic nu pare a tulbura linistea. In vale, o petrecere este antifonata de catre ger. Daca nu respiri, poti asculta cum cristalele de gheata alaturi de zapada formeaza o intreaga orchestra a naturii. Nimic nu e mai linistitor decat linistea acestei simfonii linistite. In pragul punctului critic de frig doar un caine scoate capul din culcus pentru a-si latra cantecul singuratatii.
Spre noapte, o raza de caldura ma cheama sus la ea. Ii spun "lasa-ma, sunt in pijamale..."

Tot "Carpe diem"

Referitor la ce ziceam in articolul de data trecuta, vine Mircea colegul meu cu o esentializare: "Cine se lasa dus de val, si nu se calauzeste dupa principii inalte, nu are idealuri, nici convingeri, acela este un obiect mobil, in loc de fiinta vie, ecou, in loc de voce."
Sa traiesti Mircea!

Carpe diem

Daca nu ma insel si cred ca nu, Horatiu a revolutionat gandirea meticuloasa si perfect calculata a romanului prin aceasta replica celebra din poemele lui. Un imens imperiu, cu Marea Mediterana drept lac, totul supus preciziei si perfectiunii politice, tehnice si militare romane, un imperiu al culturii, stiintei, inovatiei cu Roma templul al educatiei. Daca are cineva impresia ca totul a fost intamplator se inseala amarnic.
Nimic nu se petrece intamplator. Totul are o noima, un scop, iar daca incercati sa-mi dati tot felul de exemple care vor sa demonstreze contrariul, totul are o explicatie. Nimic nu se intampla anapoda in lumea asta. Spre exemplu: o piatra ce zboara deasupra unei miristi si intra in coliziune cu, cutia craniana a unui oarecare. Cu siguranta ca piatra a fost aruncata de cineva si chiar daca ar fi fost vantul care i-a insusit o directie si o forta pietrei, nu intamplator omul era pe directia pietrei. A avut cineva grija sa-l trezeasca. Desigur, este un oarecare amanunt. Aici totul sta sub semnul lui DACA, marele creator al universului.
Revenind la "Carpe diem". Cum a putut sa dea peste cap aceasta expresie masinaria romana? Explicatie este relativ simpla. Pai s-a apucat romanul sa petreaca pe-aci pe la Olt caci na, vorba aia: "Carpe diem!", si s-a trezit ca are neamuri barbare. Si uite asa toata meticulozitatea cu care a fost pregatit s-a dus pe apa Oltului si a Dunarii. Caci asa a si cazut Roma, traind clipa(ultima inainte de moarte). Bazandu-ne constant pe trairea clipei, uitam esenta, aceea ca timpul trece si ca s-ar putea sa nu mai apucam a trai.
Intorcandu-ma la articolele anterioare, DECI ce faci in viata asta? Traiesti? Ma bucur. S-o traiesti sanatos! Eu unul am sa-mi calculez fiecare detaliu al vietii si imi voi scoate din cap "cum o vrea Dumnezeu" sau "ce-o fi" sau "CARPE DIEM", caci destinul ti-l faci.

Zapada moarta

Da, e titlul celebrului film "Død snø"(norvegian). Dar nu vreau sa fac critici cinematografile ci doar sa trag un semnal de alarma. Va rog... NU calcati zapada ramasa! Si-asa e putina si murdara cu saruri, nisip si mizerie. Boboteaza a trecut si cine stie daca va mai ninge anul acesta... Multumesc!
Dor de decembrie...

Sorcova

Sorcova, vesela
Sa traiti, sa infloriti
Tare ca... iute ca otelul
Tare ca... iute ca sageata.
La anu' si la multi ani!