13 septembrie...

Soarele unei frumoase zile de toamna imi dezgheata frica cu care am adormit ca voi incepe clasa a 12-a dimineata devreme. Buimac fiind, incerc a ma reobisnui cu monotonia zilelor de liceu... spalarea, inviorarea, painea cu unt si cascaval, ceaiul prea fierbinte, negasirea hainelor potrivite... Acelasi autobuz, mereu prea aglomerat, isi deschide portile scartaind a "Buna dimineata" ceausist. Bilete, abonamente, controlori sictiriti, fete urate, mosnegi ocaritori, femei si mai urate, scaune deloc odihnitoare si curent sau prea cald... da... m-am obisnuit repede anul acesta. Liceul ma asteapta tot acolo, cu acelasi aer bacovian. Poate doar mi s-a parut, dar parca s-au varuit peretii din curtea interioara. "Gaudeamus igitur" imi suna ca o melodie senila ce vedeam in filmele cu lagare si evrei. Pentru un moment mi s-a parut ca l-am zarit pe Goebbels. Ironia e ca, desi imi par toti colegii mai maturizati, cu barbi si machiaje, fisticii si burti, ori coaste si creste, camesi si cochetarii care mai de care, profesorii parca au intinerit si sunt gata pentru un nou an. Ne zambesc sarcastic cu totii si ne ureaza "Mult succes!", chiar daca sunt constienti ca pentru cei mai multi nu va fi asa. Abia astept sa vad unde va fi succesul in primul 2 care se va da in clasa.
Eu unul sunt pregatit sa izbesc situatia din plin, sa-i dau cateva picioare si una in freza si apoi sa rad si eu sarcastic, eventual sa iau si BAC-ul.