Nu e tocmai un articol memorium pentru Florian Pitis, desi il apreciez si ii port toata stima, ci vreau sa ma opresc asupra unei chestiuni. De ce se vorbeste atat de libertate cand defapt ea nu exista?
Ma gandesc la fenomenele ce au avut loc in decembrie "89 si dupa, la oamenii care au murit crezand ca daca vor lupta vor fi liberi si vor avea o viata mai buna. Intradevar, avem libertatea sa ne exprimam liber, desi nu ne baga nimeni in seama, sa votam mai multe partide, chiar daca nici unul nu este bun, sau sa lucram unde vrem, cu toate ca nu avem prea mult de unde alege. Dar va intreb, voi chiar le considerati libertati? Nu v-ati gandit ca poate doar asa par? Sa va dau un exemplu concret. In anii regimului comunist, era interzis sa stai degeaba pe strazi si daca tu iti cautai un loc de munca te gasea el pe tine si poate chiar cu un salar decent. Ai luptat pentru acest drept, de a alege. Acum poti alege dar nu ai de unde. Si daca totusi gasesti trebuie sa fi calificat, sa ai diploma, acte, eventual si bani de mita. Nu contesc ca nu mergeau treburile asa si inainte. Dar este vina voastra, voi ce ramaneti cu nostalgia comunista, voi cei ce nu puteti sa va scoateti din cap Trei Culori si imnul UTC-ului. Ati ramas pur si simplu in urma, uitati cum deveniti sclavi iar. Sclavii proprii voastre minti socialiste. De ce aveti impresia ca daca am parul mare gandesc altfel. Eu nu aduc idei capitaliste si nici imperialiste. Doar ca uit sa-mi masor dimineata bretonul.
Va pot da exemple concrete de oameni mari care depaseau limita impusa de partid pentru lungimea parului si cu toate acestea inca ramaneti asa, si ca si cum nu ar fi de ajuns ii trageti si pe cei din jurul vostru dupa voi, pierzandu-va luciditatea.
Deci Dragi tovarasi si preteni, va invit sa va caiti de doctrina comunista, dar nu va cer sa v-o administrati pe cea capitalista, doar sa ramaneti lucizi. (China e buna)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu